reconsiderare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de
a reconsidera și rezultatul ei. –
V. reconsidera.reconsiderare (Dicționar de neologisme, 1986)RECONSIDERÁRE s.f. Acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei. [<
reconsidera].
reconsiderare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reconsideráre s. f.,
g.-d. art. reconsiderắrii; pl. reconsiderắrireconsiderare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de
a reconsidera și rezultatul ei. —
V. reconsidera.