recomandație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOMANDÁȚIE, recomandații, s. f. Faptul de a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață. recomandare. ♦ Prescripție medicală. – Din
fr. recommandation.recomandație (Dicționar de neologisme, 1986)RECOMANDÁȚIE s.f. Recomandare. ♦ Prescripție medicală. [Gen.
-iei, var.
recomandațiune s.f. / cf. fr.
recommandation].
recomandație (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECOMANDÁȚIE s. f. recomandare elogioasă cuiva sau ceva; sfat. ◊ prescripție medicală. (< fr.
recommandation)
recomandație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recomandáție (-ți-e) s. f.,
art. recomandáția (-ți-a), g.-d. art. recomandáției; pl. recomandáții, art. recomandáțiile (-ți-i-)recomandație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOMANDÁȚIE, recomandații, s. f. Faptul de
a (se) recomanda; sfat, îndemn, povață, recomandare. ♦ Prescripție medicală. ♦ Scrisoare bilet, adresă etc. prin care se recomandă o persoană în vederea unei acțiuni, a unei bune primiri etc. — Din
fr. recommandation.