recomandare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de
a (se) recomanda și rezultatul ei. –
V. recomanda.recomandare (Dicționar de neologisme, 1986)RECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; prezentare, recomandație. [<
recomanda].
recomandare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recomandáre s. f.,
g.-d. art. recomandắrii; pl. recomandắrirecomandare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de
a (se) recomanda și rezultatul ei. —
V. recomanda.