recoltare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de
a recolta și rezultatul ei. –
V. recolta.recoltare (Dicționar de neologisme, 1986)RECOLTÁRE s.f. Acțiunea de a recolta și rezultatul ei; recoltat; (
spec.) luare de sânge pentru analize etc. [<
recolta].
recoltare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recoltáre s. f.,
g.-d. art. recoltắrii; pl. recoltắrirecoltare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOLTÁRE, recoltări, s. f. Acțiunea de
a recolta și rezultatul ei. —
V. recolta.