recomandabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. – Din
fr.recommandable.recomandabil (Dicționar de neologisme, 1986)RECOMANDÁBIL, -Ă adj. Care se poate recomanda; indicat, potrivit. [Cf. fr.
recommandable].
recomandabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECOMANDÁBIL, -Ă adj. care se poate recomanda; indicat, potrivit. (< fr.
recommandable)
recomandabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*recomandábil, -ă adj. (fr.
recommandable; lat.
commendabilis). Demn de recomandare, de stimă:
persoană recomandabilă.recomandabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recomandábil adj. m.,
pl. recomandábili; f. recomandábilă, pl. recomandábilerecomandabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recomandabil a. care merită a fi recomandat.
recomandabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOMANDÁBIL, -Ă, recomandabili, -e, adj. Care poate fi recomandat, care merită să fie recomandat; indicat, potrivit; prescris. — Din
fr. recommandable.