recitativ - explicat in DEX

recitativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. – Din fr. récitatif.

recitativ (Dicționar de neologisme, 1986)
RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo].

recitativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonația și ritmica vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)

recitativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recitatív n., pl. e (fr. récitatif, d. it. recitativo, d. recitare, a recita). Un fel de cîntec declamat și nesupus măsuriĭ. V. melopeĭe.

recitativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recitatív s. n., pl. recitatíve

recitativ (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RECITATÍV (‹ fr.) s. n. Gen al muzicii vocale (cu sau fără acompaniament instrumental) care, prin intonația și ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii; de asemenea, joacă un rol important în oratoriu. Apărut în Italia, în sec, 16, a fost utilizat de Monteverdi, care l-a perfecționat ducându-l la o expresivitate dramatică inedită. După o perioadă de decădere, a recâștigat în dramatism și expresivitate prin creațiile lui Bellini și Verdi.

recitativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recitativ n. cântec ce nu e supus măsurei.

recitativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECITATÍV, recitative, s. n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonații și prin ritmica asemănătoare vorbirii, se apropie de declamație și care, în operă, comentează acțiunea și face legătura între arii. — Din fr. récitatif.