recitare - explicat in DEX

recitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECITÁRE, recitări, s. f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.

recitare (Dicționar de neologisme, 1986)
RECITÁRE s.f. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare, recitație; (concr.) poezie recitată. [Pl. -tări. / < recita].

recitare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECITÁRE s. f. acțiunea de a recita; declamare. ◊ poezie recitată. ◊ executare a unei bucăți muzicale în genul unui recitativ. (< recita)

recitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recitáre s. f., g.-d. art. recitắrii; pl. recitắri

recitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECITÁRE, recitări, s. n. Acțiunea de a recita și rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. — V. recita.