recitant - explicat in DEX

recitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.

recitant (Dicționar de neologisme, 1986)
RECITÁNT, -Ă adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. // s.m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. [< fr. récitant].

recitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECITÁNT, -Ă I. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. II. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. (< fr. récitant)

recitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recitánt¹ adj. m., pl. recitánți; f. recitántă, pl. recitánte

recitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recitánt² s. m., pl. recitánți

recitant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECITÁNT, -Ă, recitanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăți muzicale. 2. S. m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. — Din fr. récitant.