recitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care recită. – Din
fr. récitateur.recitator (Dicționar de neologisme, 1986)RECITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care recită. [Cf. fr.
récitateur].
recitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care recită. (< fr.
récitateur)
recitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recitatór s. m.,
pl. recitatórirecitator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recitator m. cel ce recitează.
recitator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECITATÓR, -OÁRE, recitatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care recită. — Din
fr. récitateur.