rechizitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată.
2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [
Var.:
rechizitór s. n.] – Din
fr. réquisitoire.rechizitoriu (Dicționar de neologisme, 1986)RECHIZITÓRIU s.n. 1. Act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat. ♦ Expunere a procurorului în care acesta arată punctele de acuzare.
2. (
Fig.) Acuzare violentă, bazată pe o amplă documentare. [Pron.
-riu, pl.
-ii, var.
rechizitor s.n. / cf. fr.
réquisitoire].
rechizitoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECHIZITÓRIU s. n. 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (fig.) acuzare gravă și violentă. (< fr.
réquisitoire, lat.
requisitorium)
rechizitoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rechizitóriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. rechizitóriul; pl. rechizitórii, art. rechizitóriile (-ri-i-)rechizitoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rechizitoriu n.
1. acuzare făcută de ministerul public într´un tribunal;
2. fig. imputări violente.
rechizitoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, motivele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată.
2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [
Var.:
rechizitór s. n.] — Din
fr. réquisitoire.rechizitoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*rechizitóriŭ n. (d. lat.
requisitum, supinu luĭ
requirere, a întreba; fr.
requisitoire. V.
rechizițiune). Acuzarea pronunțată de procuror la judecată.
Fig. Acuzațiune violentă.