rechizitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECHIZITÓR s. n. v. rechizitoriu.rechizitor (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))rechizitór (= rechizitoriu) s. n., pl.
rechizitóriirechizitor (Dicționar de neologisme, 1986)RECHIZITÓR s.n. v.
rechizitoriu.
rechizitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECHIZITÓR s. n. v. rechizitoriu.