rechizitorial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [
Pr.:
-ri-al] – Din
fr. réquisitorial.rechizitorial (Dicționar de neologisme, 1986)RECHIZITORIÁL, -Ă adj. (
Liv.) De rechizitoriu, acuzator. [Pron.
-ri-al. / < fr.
réquisitoriel].
rechizitorial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECHIZITORIÁL, -Ă, rechizitoriali, -e, adj. Cu caracter de rechizitoriu. [
Pr.: -ri-al] —Din
fr. réquisitorial.