rebo - explicat in DEX

rebo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REBÓ, rebouri, s. n. Joc asemănător monoverbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene. [Acc. și: rébo] – Din fr. rebot.

rebo (Dicționar de neologisme, 1986)
RÉBO s.n. Gen de rebus având soluția, ca și monoverbul, într-un singur cuvânt, care rezultă din citirea ligamentată a unor imagini, formând un tablou unitar. ◊ Rebo anagramat = rebo a cărui soluție se obține prin anagramarea literelor ce formează cuvintele ilustrate. [Pl. -ouri. / cf. fr. rebot – joc cu mingea].

rebo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RÉBO s. n. rebus având soluția, alcătuită, ca și monoverbul, dintr-un singur cuvânt. (< fr. rebot)

rebo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rebó s. n., art. rebóul; pl. rebóuri

rebo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REBÓ, rebouri, s. n. Joc asemănător monoverbelor ilustrate, dar în care se folosesc numai desene. [Acc. și: rébo] — Din fr. rebot.