rebobinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de
a rebobina și rezultatul ei. –
V. rebobina.rebobinare (Dicționar de neologisme, 1986)REBOBINÁRE s.f. Acțiunea de a rebobina și rezultatul ei. [<
rebobina].
rebobinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rebobináre s. f.,
g.-d. art. rebobinắrii; pl. rebobinắrirebobinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REBOBINÁRE, rebobinări, s. f. Acțiunea de
a rebobina și rezultatul ei. —
V. rebobina.