rebobina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REBOBINÁ, rebobinez, vb. I.
Tranz. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice. – Din
fr. rebobiner.rebobina (Dicționar de neologisme, 1986)REBOBINÁ vb. I. tr. 1. A bobina din nou (o mașină electrică).
2. (
Cinem.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou cu începutul, după rulare. [P.i.
-nez. / < fr.
rebobiner].
rebobina (Marele dicționar de neologisme, 2000)REBOBINÁ vb. tr. 1. a bobina din nou (o mașină electrică). 2. a readuce o bandă perforată sau magnetică ori un film în poziția inițială sau dorită. (< fr.
rebobiner)
rebobina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rebobiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rebobineázărebobina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REBOBINÁ, rebobinez, vb. I.
Tranz. 1. A bobina din nou, a reface bobinajul unei mașini electrice.
2. (
Cin.) A întoarce filmul, pentru a fi adus din nou la început, după rulare. — Din
fr. rebobiner.