reambulare - explicat in DEX

reambulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] – Et. nec.

reambulare (Dicționar de neologisme, 1986)
REAMBULÁRE s.f. Operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin punerea de acord între teren și acestea. [Cf. germ. Reambulierung, cf. lat. re – din nou, ambulare – a merge].

reambulare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REAMBULÁRE s. f. operație de actualizare a hărților și a planurilor topografice prin includerea de noi detalii. (după germ. Reambulierung)

reambulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reambuláre (re-am-) s. f., g.-d. art. reambulắrii; pl. reambulắri

reambulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REAMBULÁRE, reambulări, s. f. Operație de actualizare a planurilor topografice, prin punerea de acord între teren și plan, cu toate modificările care au intervenit față de întocmirea inițială a planului. [Pr.: re-am-] — Et. nec.