realtoit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [
Pr.:
re-al-] –
V. realtoi.realtoit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REALTOÍT, -Ă, realtoiți, -te, adj. Care a fost altoit încă o dată. [
Pr.:
re-al-] —
V. realtoi.