realtoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV.
Tranz. A altoi
2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [
Pr.:
re-al-] –
Re1- +
altoi2.realtoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV.
Tranz. A altoi
2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [
Pr.:
re-al-] —
Pref. re- +
altoi2.