realitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REALITÁTE, realități, s. f. Existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt;
p. ext. adevăr. ◊
Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (
Fil.; la
sg.) Materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. [
Pr.:
re-a-] – Din
fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.realitate (Dicționar de neologisme, 1986)REALITÁTE s.f. Categorie filozofică desemnând tot ceea ce există efectiv; lucru real; (
p. ext.) adevăr. ♦
În realitate = de fapt, în adevăr. ♦ Natura, universul. [Cf. fr.
réalité].
realitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)REALITÁTE s. f. 1. (fil.) existența efectivă, obiectivă; posibilitate înfăptuită. 2. ceea ce există efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. ♦ în ~ = de fapt, în adevăr. (< fr.
réalité, lat.
realitas, germ.
Realität)
realitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*realitáte (
ea 2 sil.) f. (mlat.
reálitas, -átis, d. lat.
realis, real). Existență reală: (efectivă):
realitatea lumiĭ exterioare. Lucru real:
a părăsi realitățile pentru chimere. În realitate, realmente, în adevăr, cu adevărat.
realitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)realitáte (re-a-) s. f.,
g.-d. art. realitắții; (situații, fapte, lucruri)
pl. realitắțirealitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REALITÁTE (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. (
FILOZ.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu
posibilitate) existență înfăptuită, efectivă.
2. Fapt, lucru real, care există efectiv, stare de fapt;
p. ext. adevăr. ◊
Loc. În realitate = de fapt, efectiv. ♦ (
Dr.)
Realitatea legii penale = principiu potrivit căruia legea penală se aplică și infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării contra securității statului român sau contra vieții unui cetățean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unui cetățean român, de către un cetățean străin sau de către o persoană fără cetățenie, care nu domiciliază pe teritoriul țării.
realitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)realitate f. existență efectivă, lucru real; în realitate, într’adevăr.
realitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REALITÁTE, realități, s. f. Fapt, lucru real care există efectiv, stare, de fapt;
p. ext. adevăr. ♦ Loc
adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (
Fil.; la
sg.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) Existență afectivă. [
Pr.:
re-a-] — Din
fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.