realipi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REALIPÍ, realipesc, vb. IV.
Tranz. A alipi din nou, a alipi la loc. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
alipi.realipi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)realipí (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. realipéscrealipi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REALIPÍ, realipesc, vb. IV.
Tranz. A alipi din nou, a alipi la
loc. [
Pr.:
re-a-] —
Pref. re- +
alipi.