realimentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de
a realimenta și rezultatul ei. [
Pr.:
re-a-] –
V. realimenta.realimentare (Dicționar de neologisme, 1986)REALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a realimenta și rezultatul ei. [<
realimenta].
realimentare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!realimentáre (re-a-) s. f.,
g.-d. art. realimentắrii; pl. realimentắrirealimentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REALIMENTÁRE, realimentări, s. f. Acțiunea de
a realimenta și rezultatul ei. [
Pr.:
re-a-] —
V. realimenta.