realegere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REALÉGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de
a realege și rezultatul ei. [
Pr.:
re-a-] –
V. realege.realegere (Dicționar de neologisme, 1986)REALÉGERE s.f. Acțiunea de a realege și rezultatul ei. [<
realege].
realegere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)realégere (re-a-) s. f.,
g.-d. art. realégerii; pl. realégerirealegere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REALEGERE, realegeri, s. f. Acțiunea de
a realege și rezultatul ei. [
Pr.:
re-a-] —
V. realege.