realege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REALÉGE, realég, vb. III.
Tranz. A alege din nou. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
alege.realege (Dicționar de neologisme, 1986)REALÉGE vb. III. tr. A alege din nou. [<
re- +
alege, după fr.
réélire].
realege (Marele dicționar de neologisme, 2000)REALÉGE vb. tr. a alege din nou. (după fr.
réélire)
realege (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)realége (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. realég, 1
pl. realégem, perf. s. 1
sg. realeséi, 1
pl. realéserăm; part. realésrealege (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)realege v. a alege din nou.
realege (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REALÉGE, realég, vb. III.
Tranz. A alege din nou. [
Pr.:
re-a-] —
Pref. re- +
alege.