real (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÁL1, reali, s. m. Monedă spaniolă de argint. [
Pr.:
re-al] – Din
sp.,
fr. réal.real (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÁL2, -Ă, reali, -e, adj. 1. Care are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, care există în realitate; obiectiv, adevărat. ♦ (Substantivat,
n.) Ceea ce există, ceea ce este real; realitate.
2. De netăgăduit; efectiv, indiscutabil, veritabil.
3. (În sintagmele) (
Ec. pol.)
Valoare reală = valoarea intrinsecă în aur a unei monede. (
Jur.)
Drept real = drept pe care o persoană îl exercită asupra unui lucru în mod direct și imediat.
Secție reală sau
învățământ real = secție a unui liceu ori învățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte.
Imagine reală = imagine a unui obiect obținută cu un instrument optic (și care poate fi prinsă pe un ecran, pe o peliculă).
Număr real = număr care poate fi exprimat ca limită a unui șir convergent de numere raționale. [
Pr.:
re-al] – Din
lat. realis, it. reale, germ. real, fr. réel.real (Dicționar de neologisme, 1986)REÁL, -Ă adj. 1. Care există în realitate; efectiv, adevărat.
2. Indiscutabil, incontestabil. //
s.n. Ceea ce este real, ceea ce există; realitate. [Pron.
re-al. / cf. lat.
realis, fr.
réel, it.
reale].
real (Dicționar de neologisme, 1986)REÁL s.m. Mică monedă spaniolă de argint. [Pron.
re-al. / < sp., port.
real].
real (Marele dicționar de neologisme, 2000)REÁL1 s. m. 1. mică monedă spaniolă de argint, 1/4 dintr-o peseta. 2. unitatea monetară a Braziliei, (fost) cruzeiro. (< sp., port.
real, fr.
réal)
real (Marele dicționar de neologisme, 2000)REÁL2, -Ă I.
adj. 1. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat. 2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui șir convergent de numere raționale; funcție ~ă = funcție având ca domeniu de valori o mulțime de numere reale. 3. învățământ ~ = secție a liceului în care se studiază cu precădere științele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat.
realis, germ.
real, it.
reale, fr.
réel)
real (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *reál (
ea 2 sil.) m., pl.
lĭ (sp.
real, d. lat.
regalis, regal; it.
reale, fr.
royal). O monetă [!] veche spaniolă în valoare de vre-o 25 de banĭ. Astăzĭ, un sfert de franc (de
peseta).
real (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *reál (
ea 2 sil.),
-ă adj. (mlat.
realis, d. lat.
res, lucru). Existent, efectiv, adevărat, nu fictiv:
necesitate reală. Care are aplicațiune practică (fără limbĭ moarte), în opoz. cu
ideal: zarafu dorește lucrurĭ reale. Adv. În mod real, realmente.
real (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reál1 adj. m.,
pl. reáli; f. reálă (re-a-), pl. reálereal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reál2 (monedă)
s. m.,
pl. reáli