reafirma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAFIRMÁ, reafírm, vb. I.
Tranz. A afirma ceva din nou. [
Pr.:
re-a-] – Din
fr. réafirmer.reafirma (Dicționar de neologisme, 1986)REAFIRMÁ vb. I. tr. A afirma ceva din nou. [P.i.
reafírm. / cf. fr.
réaffirmer].
reafirma (Marele dicționar de neologisme, 2000)REAFIRMÁ vb. tr. a afirma ceva din nou. (< fr.
réaffirmer)
reafirma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reafirmá (a ~) (re-a-) vb.,
ind. prez. 3
reafírmăreafirma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAFIRMÁ, reafirm, vb. I.
Tranz. A afirma ceva din nou. [
Pr.:
re-a-] — Din
fr. réafirmer.