reafirmare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAFIRMÁRE, reafirmări, s. f. Acțiunea de
a reafirma și rezultatul ei. [
Pr.:
re-a-] –
V. reafirma.reafirmare (Dicționar de neologisme, 1986)REAFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a reafirma și rezultatul ei. [<
reafirma].
reafirmare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reafirmáre (re-a-) s. f.,
g.-d. art. reafirmắriireafirmare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAFIRMÁRE s. f. Acțiunea de
a reafirma și rezultatul ei. [
Pr.:
re-a-] —
V. reafirma.