reaerisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAERISÍ, reaerisesc, vb. IV.
Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [
Pr.:
re-a-e-] –
Re1- +
aerisi (după
fr. réaérer).reaerisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAERISÍ, reaerisesc,
vb. IV.
Tranz. A aerisi din nou o încăpere în care aerul e viciat, un obiect de îmbrăcăminte din care nu a ieșit mirosul neplăcut. [
Pr.:
re-a-e-] —
Pref. re- +
aerisi (după
fr. réaérer).