reafla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REAFLÁ, reáflu, vb. I.
Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [
Pr.:
re-a-] –
Re1- +
afla.reafla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reaflá (a ~) (rar)
(re-a-fla) vb.,
ind. prez. 3
reáflăreafla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REAFLÁ, reáflu, vb. I.
Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [
Pr.:
re-a-] —
Pref. re- +
afla.