readmitere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)READMÍTERE, readmiteri, s. f. Acțiunea de
a readmite și rezultatul ei; readmisie. [
Pr.:
re-ad-] –
V. readmite.readmitere (Dicționar de neologisme, 1986)READMÍTERE s.f. Acțiunea de a readmite și rezultatul ei. [<
readmite].
readmitere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)readmítere (re-ad-) s. f.,
g.-d. art. readmíterii; pl. readmíterireadmitere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)READMITÉRE, readmiteri, s. f. Acțiunea de
a readmite și rezultatul ei; readmisie. [
Pr.:
re-ad-] —
V. readmite.