readmite - explicat in DEX

readmite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] – Din fr. réadmettre (după admite).

readmite (Dicționar de neologisme, 1986)
READMÍTE vb. III. tr. A admite din nou, a reprimi. [P.i. readmít. / cf. fr. réadmettre].

readmite (Marele dicționar de neologisme, 2000)
READMÍTE vb. tr. a admite din nou. (după fr. réadmettre)

readmite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
readmíte (a ~) (re-ad-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readmít, imperf. 3 sg. readmiteá; conj. prez. 3 să readmítă; ger. readmițấnd; part. readmís

readmite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
READMÍTE, readmít, vb. III. Tranz. A admite din nou, a reprimi. [Pr.: re-ad-] — Din fr. réadmettre (după admite).