readaptare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de
a (se) readapta. [
Pr.:
re-a-] –
V. readapta.readaptare (Dicționar de neologisme, 1986)READAPTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) readapta și rezultatul ei. [<
readapta].
readaptare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)readaptáre (re-a-) s. f.,
g.-d. art. readaptắrii; pl. readaptắrireadaptare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)READAPTÁRE, readaptări, s. f. Faptul de
a (se) readapta. [
Pr.:
re-a-] —
V. readapta.