readmisie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)READMÍSIE, readmisii, s. f. Nouă admisiune; readmitere. [
Pr.:
re-ad-] – Din
fr. réadmission.readmisie (Dicționar de neologisme, 1986)READMÍSIE s.f. Nouă admisiune, readmitere. [Pron.
re-ad-, gen.
-iei, var.
readmisiune s.f. / cf. fr.
réadmission].
readmisie (Marele dicționar de neologisme, 2000)READMÍSIE s. f. nouă admisiune; readmitere. (< fr.
réadmission)
readmisie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)readmísie (re-ad-, -si-e) s. f.,
art. readmísia (-si-a), g.-d. art. readmísiei; pl. readmísii, art. readmísiile (-si-i-)readmisie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)READMÍSIE, readmisii, s. f. Nouă admisie; readmitere. [
Pr.:
re-ad-] — Din
fr. réadmission.