răsunet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSÚNET, răsunete, s. n. 1. Sunet puternic (prelungit prin ecou);
p. gener. sunet; zgomot. ♦ Ecou. ♦ Ton
2, timbru, rezonanță.
2. Fig. Impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund și larg pe care îl deșteaptă un eveniment. –
Răsuna +
suf. -et.