răsuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSUNÁ, pers. 3
răsúnă, vb. I.
Intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe).
2. A se umple de sunete puternice; a vui.
3. Fig. A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. –
Lat. resonare.