răsuna - explicat in DEX

răsuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSUNÁ, pers. 3 răsúnă, vb. I. Intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. Fig. A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. – Lat. resonare.

răsuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răsuná (a ~) vb., ind. prez. 3 răsúnă

răsunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răsunà v. 1. a suna tare, a reda sunetul cu intensitate: casa răsuna de strigătele sale; 2. a produce un sunet: vioara răsună sub degetele sale. [Lat. RESONARE].

răsuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSUNÁ, pers. 3 răsúnă, vb. I. Intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. Fig. A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce o rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. — Lat. resonare.