rărunchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂRÚNCHI, rărunchi, s. m. (
Pop.)
1. Rinichi. ◊
Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere.
A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului.
2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității);
p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. –
Lat. renunculus.