radiotelegrafie - explicat in DEX

radiotelegrafie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIOTELEGRAFÍE s. f. Comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphie.

radiotelegrafie (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIOTELEGRAFÍE s.f. Telegrafie fără fir. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotélégraphie].

radiotelegrafie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIOTELEGRAFÍE s. f. radiocomunicație prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. (< fr. radiotélégraphie)

radiotelegrafie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radiotelegrafíe (-di-o-, -le-gra-) s. f., art. radiotelegrafía, g.-d. radiotelegrafíi, art. radiotelegrafíei

radiotelegrafie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
radiotelegrafie f. telegrafie fără sârmă.

radiotelegrafie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIOTELEGRAFÍE s. f. Comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiotélégraphie.