radiotelegrafia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I.
Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [
Pr.:
-di-o-te-le-gra-fi-a] – Din
fr. radiotélégraphier.radiotelegrafia (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOTELEGRAFIÁ vb. I. tr. A transmite (o știre, o veste etc.) prin radiotelegrafie. [Pron.
-fi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / cf. fr.
radiotélegraphier].
radiotelegrafia (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOTELEGRAFÍÁ vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr.
radiotélégraphier)
radiotelegrafia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiotelegrafiá (a ~) (-di-o-, -le-gra-fi-a) vb.,
ind. prez. 3
radiotelegrafiáză, 1
pl. radiotelegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3
să radiotelegrafiéze; ger. radiotelegrafiínd (-fi-ind)radiotelegrafia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I.
Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [
Pr.: -
di-o-te-le-gra-fi-a] — Din
fr. radiotélégraphier.