radiotelegrafist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOTELEGRAFÍST, -Ă, radiotelegrafiști, -ste, s. m. și
f. Persoană specializată în radiotelegrafie. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radio-télégraphiste.radiotelegrafist (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOTELEGRAFÍST, -Ă s.m. și f. Lucrător la un aparat de radiotelegrafie. [Cf. fr.
radiotélégraphiste].
radiotelegrafist (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOTELEGRAFÍST, -Ă s. m. f. operator la un aparat de radiotelegrafie. (< fr.
radiotélégraphiste)
radiotelegrafist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiotelegrafíst (-di-o-, -le-gra-) s. m.,
pl. radiotelegrafíștiradiotelegrafist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOTELEGRAFÍST, -Ă, radiotelegrafiști, -ste, s. m. și
f. Persoană specializată în radiotelegrafie. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radio-télégraphiste.