radiotelegrafic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOTELEGRÁFIC, -Ă, radiotelegrafici, -ce, adj. Care aparține radiotelegrafiei, privitor la radiotelegrafie. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. radiotélégraphique.radiotelegrafic (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOTELEGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la radiotelegrafie. [Cf. fr.
radiotélégraphique].
radiotelegrafic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radiotelegráfic (-di-o-, -le-gra-) adj. m.,
pl. radiotelegráfici; f. radiotelegráfică, pl. radiotelegráficeradiotelegrafic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOTELEGRÁFIC, -Ă, radiotelegrafici, -ce, adj. Care aparține radiotelegrafiei, privitor la radiotelegrafie. [
Pr.: -
di-o-] — Din
fr. radiotélégraphique.