radiotelefonie - explicat in DEX

radiotelefonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIOTELEFONÍE s. f. Sistem de comunicație telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisiune și a două posturi de radiorecepție. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphonie.

radiotelefonie (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIOTELEFONÍE s.f. Comunicație radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune și de recepție. [Gen. -iei. / cf. fr. radiotéléphonie].

radiotelefonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIOTELEFONÍE s. f. sistem de comunicație radiotelefonică în ambele sensuri între două posturi, echipate fiecare cu aparate de emisiune și de recepție. (< fr. radiotéléphonie)

radiotelefonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radiotelefoníe (-di-o-) s. f., art. radiotelefonía, g.-d. radiotelefoníi, art. radiotelefoníei

radiotelefonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIOTELEFONÍE s. f. Sistem de comunicație telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisie și a două postim de radiorecepție. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radiotéléphonie.