radioficație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOFICÁȚIE, radioficații, s. f. Radiodistribuție. [
Pr.:
-di-o-] – Din
rus. radiofikațiia.radioficație (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOFICÁȚIE s.f. Sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. [Gen.
-iei. / < rus.
radiofikațiia].
radioficație (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOFICÁȚIE s. f. sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. (< rus.
radiofikațiia)
radioficație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radioficáție (-di-o-, -ți-e) s. f.,
g.-d. art. radioficáția (-ți-a), g.-d. art. radioficáției; pl. radioficáții, art. radioficáțiile (-ți-i-)radioficație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOFICÁȚIE, radioficații, s. f. Radiodistribuție. [
Pr.: -di-o-] — Din
rus. radiofikațiia.