radiofica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOFICÁ vb. I.
Tranz. (Folosit numai la timpurile compuse sau trecute). A instala în orașe și în sate posturi de radioficație, a efectua o radioficare. [
Pr.:
-di-o-] – Din
radioficare și
radioficat (derivat regresiv).
radiofica (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOFICÁ vb. I. tr. A înzestra orașele și satele cu posturi de radioficație. [<
radioficație].
radiofica (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficație)
radiofica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radioficá (a ~) (-di-o-) vb. (numai la timpuri compuse,
ger.,
part., supin)
radiofica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOFICÁ vb. I.
Tranz. (Folosit numai la timpurile compuse sau trecute). A instala în orașe și în sate posturi de radioficație, a efectua o radiofîcare. [
Pr.: -di-o-] — Din
radioficare și
radioficat (derivat regresiv).