radioemițător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio
1. [
Pr.:
-di-o-] –
Radio1- +
emițător (după
fr. radio-émetteur).