radioemițător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio
1. [
Pr.:
-di-o-] –
Radio1- +
emițător (după
fr. radio-émetteur).radioemițător (Dicționar de neologisme, 1986)RADIOEMIȚĂTÓR s.n. Instalație cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații. [<
radio- +
emițător].
radioemițător (Marele dicționar de neologisme, 2000)RADIOEMIȚĂTÓR s. n. instalație cu care se emit și se transmit în spațiu unde electromagnetice; emițător radio. (după fr.
radioémetteur)
radioemițător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)radioemițătór (-di-o-) s. n.,
pl. radioemițătoáreradioemițător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RADIOEMIȚĂTÓR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio
1. [
Pr.: -
di-o-] —
Radio1- +
emițător (după
fr. radio-émetteur).