radioelectricitate - explicat in DEX

radioelectricitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADIOELECTRICITÁTE s. f. Parte a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații, în radiolocație etc. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioélectricité.

radioelectricitate (Dicționar de neologisme, 1986)
RADIOELECTRICITÁTE s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul și cu întrebuințarea undelor electromagnetice. [Cf. fr. radioélectricité].

radioelectricitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADIOELECTRICITÁTE s. f. ramură a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiilor lor. (< fr. radioélectricité)

radioelectricitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radioelectricitáte (-di-o-) s. f., g.-d. art. radioelectricitắții

radioelectricitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RADIOELECTRICITÁTE (‹ fr. {i}) s. f. Capitol al electromagnetismului care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații, în radiolocație etc. În 1896 savantul rus A.S. Popov a transmis prin „Morse” la 250 m numele „Heinric Hertz” – primul mesaj transmis de om prin radiocomunicație.

radioelectricitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADIOELECTRICITÁTE s. f. Parte a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații, în radiolocație etc. [Pr.: -di-o-] — Din fr. radioélectricité.