răcni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera.
2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice;
p. ext. a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din
sl. ryknonti.