raclor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACLÓR, racloare, s. n. 1. Dispozitiv mobil folosit pentru curățarea nămolului depus pe fundul decantoarelor, fără scoaterea din funcție a instalației.
2. Instrument cu care se raclează; răzuitor. –
Cf. fr. racloir.raclor (Dicționar de neologisme, 1986)RACLÓR s.n. 1. Dispozitiv mobil servind la curățirea nămolului depus pe fundul decantoarelor.
2. Lamă subțire de oțel cu muchie ascuțită, folosită pentru așchiere; răzuitor. [Cf. fr.
racloir].
raclor (Marele dicționar de neologisme, 2000)RACLÓR s. n. 1. dispozitiv mobil pentru curățirea nămolului depus pe fundul decantoarelor. 2. lamă subțire de oțel cu muchie ascuțită, pentru așchiere; răzuitor. (< fr.
racloir)
raclor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)raclór (ra-clor) s. n.,
pl. racloáreraclor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RACLÓR, racloare, s. n. 1. Dispozitiv mobil folosit pentru curățarea nămolului depus pe fundul decantoarelor, fără scoaterea din funcție a instalației.
2. Instrument cu care se raclează; răzuitor. —
Cf. fr. r a c l o i r.