răcni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)răcní (răcnésc, răcnít), vb. – A striga, a țipa, a rage. –
Var. răgni. Sl. ryknąti (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), c.
f. sb. riknuti. –
Der. răcnet, s. n. (țipăt, strigăt);
răcnitură, s. f. (strigăt).