raclare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de
a racla și rezultatul ei. –
V. racla.raclare (Dicționar de neologisme, 1986)RACLÁRE s.f. Acțiunea de a racla și rezultatul ei; răzuire; raclaj. [<
racla].
raclare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)racláre (ra-cla-) s. f.,
g.-d. art. raclắrii; pl. raclắriraclare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RACLÁRE, raclări, s. f. Acțiunea de
a racla și rezultatul ei. —
V. racla.